Cu bicicleta prin Bucuresti

De cateva luni mi-am luat un obicei tampit, acela de a merge la munca cu bicicleta. Astfel, zilnic, daca nu ploua, trec Bucurestiul de la sud pana in nord si inapoi seara. Zilnic dau de tot felul de idioti in trafic, fetite cu celularul la ureche care nu dau pic de atentie traficului cand conduc, de soferi de ratb a caror nesimtire nu are limite, de indiferenta primarilor si facilitatile amenajate de acestia doar de ochii lumii, de cainii lasati in voie peste tot al caror sport preferat se pare ca a devenit muscatul din mine si lista s-ar putea intinde la nesfarsit. Pot spune cu mana pe inima ca in Bucuresti mersul pe bicicleta e un sport destul de extrem.

Doua intamplari de ieri vreau sa le evidentiez.

Prima s-a petrecut intr-un parc, mergeam pe o alee lata cat sa incapa doua masini, eu lipit pe bordura din dreapta, din fata venea o fetita de vreo patru anisori pe o bicicleta pe partea opusa. Apropiindu-ne, fetita a pierdut controlul ghidonului venind direct in fata mea. Dupa o frana zdravana si un derapaj pe masura, am reusit sa evit impactul care ar fi fost destul de nasol. Fata speriata cauta din priviri tatal, presupun, aflat in urma sa la vreo 20 de metri. Acesta, impasibil, isi continua convorbirea la telefon. Punct.

Mai tarziu, ajung de pe Vacaresti in intersectia de la Sudului, unde pe gradena de la margina intersectiei statea sprijinit un conlocuitor. Genul ala de matahala cu ceafa lata care vinde telefoane sau te intreaba daca schimbi bani in locurile aglomerate. Cand ajung in dreptul lui, de la nici juma’ de metru distanta, imi striga in ureche „bau”. Ma intorc sa ma uit la el, se uita pe cer dupa avioane. Asteptand sa se puna semaforul verde, am continuat sa ma uit insistent la el, atat, fara sa zic nimic, sa vad cat de bine s-a simtit. Intr-un final a coborat privirea si m-a intrebat: „ce vrei ba, n-ai treaba?”. Punct.

Mai e putin si voi parasi aceasta tara si voi lasa aici toate deziluziile, toate sperantele mele de mai bine care mi-au fost spulberate sistematic.

Au revoir Romania, ce rau ai ajuns!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în General și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s