Un OM a plecat, ma simt mai sarac

In tumultul prezentului anost, acaparati de omniprezentul jurnalism de asternut, nici nu
bagam de seama cand putinele valori pe care le mai avem in tara asta ne parasesc.
Asa se face ca zilele astea putini ne oprim macar pret de o secunda sa reflectam asupra
celui care astazi putem spune a fost Fanus Neagu.
Permiteti-mi sa va rapesc eu cateva secunde cu o poveste a maestrului care m-a marcat
cu timp in urma si pe care n-am sa o uit probabil niciodata.
Se intampla in tineretea acestuia, cand impreuna cu colegi fascinati de magia fotbalului,
mergeau pe maidan sa urmareasca copiii jucand. Intre ei era si un copil schiop care venea
mereu acolo si statea in scaunul sau, urmarind pe cei de seama sa cum se jucau toata
ziua. Deseori, copii intrerupeau jocul, invitandu-l pe cel nefericit sa joace cu ei. In acele
momente toti se bucurau cum numai copiii o pot face. Maestrul a pozat acel moment
printr-o propozitie de o valoare enorma: „acei copii in inocenta lor isi imparteau fericirea”.
Drum bun maestre spre o lume mai buna, asta a noastra pe care o lasi in urma sigur nu s-
a ridicat la inaltimea ta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în General și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s