De ce sunt inutile Petrecerile de Craciun

Se apropie jumatatea lunii decembrie si majoritatea companiilor „care se respecta” organizeaza Petreceri de Craciun pentru angajati.

In dimineata zilei cu pricina intreaga firma incepe sa vuiasca, toata lumea incepe sa vorbeasca legat de eveniment, mai face unul cate o glumita de genul „diseara fac cinste la …” etc. Timpul trece si vine seara. Aici, angajatii se impart in doua turme: cea a celor care si-au adus de acasa hainele si se duc la toaleta sa se schimbe si cea a alora care se duc acasa sa se schimbe si sa se pregateasca. O ora mai tarziu incep sa apara pe rand componenti din cele doua turme la locatia stabilita. Aceasta este de obicei un restaurant, sala de evenimente, sau in cazul celor mai amarati cantina angajatilor, de multe ori aceeasi locatie ca in anii trecuti, pe ideea ca ne-am simtit bine anul trecut, de ce sa nu repetam. Incepe gruparea pe mese in functie de departamentul fiecaruia, de prieteniile interdepartamentale, de sefi intre ei, de iubiri oficiale sau mai putin in interiorul firmei, etc. Apoi incep sa curga bauturile, de felul lor standard ca numar si compozitie (asa cum s-au inteles organizatorii cu clientul). Baietii si fetele incep sa toarne cot la cot in ei, ca doar e bautura moka, cand ne mai intalnim cu asa ceva. Ele incep sa toarne wiskey cu red bull, chiar daca e o bautura care nu are treaba cu feminitatea, pe motiv ca e in trend. Si asa se ajunge si la ora oficiala de incepere. De la seful cel mai mare pana la cel mai mic incep sa curga discursurile, cat de greu a fost anul, ce rezultate bune s-au obtinut in ciuda greutatilor, cat de bine a lucrat echipa, felicitari, dorinte de viitor, dezvoltare, un an mai bun si tot felul de astfel de rahaturi. Cand a trecut vreo juma de ora de plictiseala totala, incep sa se dea premii pentru anagajatii cu state vechi, pentru cei vrednici, curati, destepti, inalti, etc., totul culminand cu angajatul anului. Dupa, felicitarile de complezenta, incurajarile, si oftatul celor care sperau la titlu dar n-au reusit, care isi spun in cap ca oricum ei ar fi meritat, dar totul a fost o conspiratie pe pile. Vine mancarea, motiv de bucurie pentru toti care au postit toata ziua ca sa faca loc mancarii gratis de la petrecere. Aici alte doua situatii: fie bufetul intins pe multe mese care se goleste rapid, fie servirea gen hotel la care se creaza cozi interminabile. Dupa ce matele s-au umplut cu de toate, vine si dansul. Aici, firmele respectabile antameaza o formatie, un cantaret ceva, care sa intretina atmosfera si sa adauge valoare evenimentului. Aici e si momentul in care cei care au venit doar pentru felicitari si masa sa se evapore incet catre casele lor. Cei ramasi continua dansul si la firmele cu dare de mana se organizeaza si vreo tombola pentru a tine publicul conectat. Pe nestiute s-a apropiat si miezul noptii, aici pleaca si cei responsabili, cei cu copil, catel, purcel acasa, dar care au avut in seara asta dispensa pentru a veni acasa mai tarziu. Raman peste noapte cei care nu au ce face acasa si e singura zi din an in care se pot distra si socializa cu colegii pe banii firmei, cei care sunt cu amantul/amanta si e noaptea de refulare, cei care vor sa se combine cu vreunu/vreuna si considera ca acum e momentul in aburii bauturii si cei pe care nu-i lasa inima sa plece de langa colegii care raman sa se distreze si de langa noaptea gratis in oras. A doua zi toti ajung mai tarziu la munca, obositi dar zambitori, pozele incep sa curga si toti sa discute subiecte legate de minunata petrecere.

Cam asa decurge acesta socializare fortata imbecila, moment de bucurie pentru toata lumea. In spatele ei se vor auzi mereu propozitii de genul „uite domne ce a facut firma pentru noi in aceste conditii de criza, a organizat o seara asa frumoasa”, desi daca tragi linie vei gasi aceeasi mancare obosita, bautura la fel, discursuri fanteziste si in sablon, oameni care zambesc si socializeaza fortat, dar care in mare majoritate se plictisesc de acelasi tip de eveniment monoton.

Nu pot exclama decat: trist.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în General și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De ce sunt inutile Petrecerile de Craciun

  1. darklorelei zice:

    :))))) cata dreptate ai!
    p.s. sa inteleg ca tu nu faci parte din nicio tabara?:P

  2. Pana anul trecut am facut parte din tabara celor care nu le pasa, dar mergeam mintindu-ma ca „da bine”. Anul asta nu am mai putut sa-mi servesc nici macar acest argument, asa ca nu m-am mai dus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s